Poezie Prieten cu Imparatul

Prieten cu Imparatul



Prieten drag, de partea ta, este intreg cerul.

O, de ai putea vedea si sa-ntelegi misterul.

Ce puteri sunt la-ndemana celui prin credinta,

Valuri, valuri de-ndurare pentru a sa fiinta.



Este accentuat momentul cand din vesnicie,

O-ntrebare s-a si pus, cine o sa fie?

Sa aduca omenirea pe un piedestal,

Sus pe Stanca cea de veacuri necuprins de val.



Cu o inima curata, fara gand si forma,

Dorind ca sa se urmeze, sfaturi pentru norma

Si acelui care crede, sa isi vada tinta,

Incercat daca a fi, sa mai rabde tranta.



Si viata sa isi dea, ca sa o primeasca,

Inapoi spre slava Sa, sa o dobandeasca.

Mare lucru se cerea, dar plin de putere,

Numai Unsul s-a gasit s-ajunga la-nviere.



Ca in urma tuturor sa ne dovedeasca,

Cine e prietenul Sau in patria cereasca.

Desemnat si de psalmisti ascultand solia,

Duhului care cunoaste la toti marturia.



Nu are-n vedere fata pana la sfarsit,

Sta si judeca in taina pe un convertit.

Pune sfaturi la-ndemana celui credincios,

Care cauta Adevarul in Isus Cristos.



Cine asa astazi face, sa urmeze calea,

Domnul il va insoti usurand cararea,

Intre piedici sau nevoi, si cand mediteaza,

Laudand numele Sau, dragostea-l brazdeaza.



Fericit, plin de nadejde, cu inima curata

Va avea un loc aparte, cand viata i se gata.

Si cel mai frumos exemplu pentru-un credincios

E sa fie cu Imparatul, prietenul voios.



Pentru-asa un timp cand vine, sa se defineasca,

Cine va fi denumit prieten in slava Lui cereasca,

Merita sa ne trudim sa ne luptam tare,

Cu speranta ca invingem incercarea mare.



Fara El nu vom putea ca sa luam asaltul,

Pentru a-ntalni pe Domnul Dumnezeu inaltul.

Si e marele-adevar redat prin Scriptura,

Ca vom fi prietenii Lui in asa masura,



Cum vom fi gasiti curati in inimile noastre,

Asa ne va duce Domnul, spre zarile albastre.



Amin