Poezie Prin har...

Ispite grele-adesea vin, forțând zăvorul minții...

Cu vicleșujuri se preling și-ajung în inimă toți prinții

Din întunerecul cel gros, din lumea vastă-a răutății...

Și ape-amare năvălesc, să stingă flacăra dreptății.



Necazuri grele izbutesc; se tăvălesc prin viață...

Te demolează și te frâng, de-ți pierzi orice speranță...

Te-aduni, te împetrești, te umpli tot de ură și de demență

Și Dumnezeu, îți pare doar o umbră, de bunătate și clemență...



Toți norii grei de îndoială, se năpustesc adesea și se-așează

În sufletu-ți mâhnit și-astupă, nădejdea vie și-orice rază

Venită din sublim divi, din Duhul Sfânt ce revelează

Pe Dumnezeu ce știe tot, și toate-n mâna Lui păstrează...



Dar, Harul care l-ai primit, e-o flacără-arzătoare,

Ce-ndreaptă sefletul smerit, și-l pune iarăș pe picioare.

Prin Har, credința-ți se-ntărește, nădejdea iar răsare

Și sufletu-ți se umple iar, de bucurie încrezătoare.



Prin Har, te-nalți mereu spre cer, învingi orice păcate:

Ispitele de-aici, si duhuri din văzduh ce vin înverșunate,

Prin Har vezi cum de Dumnezeu, îngăduite-s toate și lăsate

Pentru-ați desăvârși ființa, ce-n ceruri are pregătită parte.



Acestea-s dălți ce curăță credința, ființa si purtarea...

Acestea-s Har prin care curge, puterea, iubirea și iertarea

Stăpânului, ce are îndreptată, asupra tuturor privirea

Și ține-n mâna-I Sfântă toate; și ființa noastră și mișcarea. Amin



Zaragoza 31-Mart.2011

de Ioan Hapca (Ionică)