Poezie ,,Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

Cred, privind la Dumnezeu

Căci inima-mi se aprinde

De Lumina ce-i în El...

Dar privirea ades mă vinde

Căci se-ndreaptă către ,,eu’’!

Nu mai pot atunci a crede,

Devin ca un fariseu;

Arăt doar spre ce se vede

Nu ce-i în sufletul meu!



Cred, privind la Dumnezeu

Dar eu, n-am nici o putere...

O, depind de harul Tău

Doamne,și de-a Ta-ndurare!

Cred! Însă Te rog mereu

Ajută necredinței mele!

De cred, nu-i meritul meu,

E doar iubirea Ta, Stăpâne!



Când credeam că sânt mai tare

Și capabil, și-am să-nving

S-a mai rupt ceva în mine

Și-am căzut din nou înfrânt...

Nici puterea de-nfrânare,

Nci de-a mă preda smerit

N-am găsit...Și-o disperare

M-a zdrobit, m-a umilit...

Mi-a făcut zilele amare!



Tu, întotdeauna, Doamne

Ai venit, m-ai sprijinit

Și mi-ai dat încredințare...

Doamne, cred! Dar e la Tine

Puterea și-nfăptuirea!

O, îndură-Te de mine,

Dă-mi credința și sfințirea...

Și în mâna Ta mă ține,

Să-mi pot duce mântuirea

Credincios și cu iubire!



Tu ești Doamne, fericirea

Și mă-nchin cu mulțumire.

Tu ești Doamne împlinirea

Și pe veci, a mea tărie!

Dă-mi puteri să-mi leapăd firea,

M-ai îndură-Te de mine

Și-ntărește-mi bucuria

Și credința, pe vecie! Amin



Zaragoza 22 Aug. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)