Poezie Tu sa nu ma lasi de mana

De-or veni in cercuri-cercuri,Duhurile si m-ataca

Sa se bucure de-izbanda si credinta-n mol sa-mi zaca,

Pune zid pe langa mine si sa am pecete sfanta

Iar de fiara o sa sara,fa sa fie fiara blanda

Caci Tu poti sa dai porunca nu cu gheara sa m-atinga.



De-or veni ca si ispita,spune "Nu" in locul meu

Caci eu sunt atat de slaba si spun "Nu" atat de greu

Si confund a Ta dorinta cu dorintele lumesti

Nu stiu cand vorbeste firea sau cand,Doamne,

Tu vorbesti



De-or veni ca si durerea,fa-ma ca sa fiu umila

Nu sa fug la colt la de strada sa ma plang la toti de mila

Sa-ntristez atatea fete cu dureri ce-s meritate

Si sa-i fac sa creada,Doamne,ca Tu nu esti bunatate



Dca vine ca si barfa si-o stranita judecata

Si-o sa-ncep sa judec totul si-o sa dau dupa rasplata

Doar arata-mi barna,Doamne,ce atat de rau m-orbeste

Si inchide-mi gura-n clipa cand doar gura imi vorbeste.



De-or veni la mine-n cercuri sa m-atace-n fel si chip

Sa-mi arate ca credinta mi-e zidita pe nisip,

Pune-mi stanca temelie sa nu cad in incercare

Sa se zguduie tot iadul ca am stanca sub picioare



Ca-ndarat amar voi trage cand pacatul m-a cuprinde

Si obraznica voi merge catre lucruri ce nu-s sfinte

Mustra-ma pana la moarte si sa gust din grea tarana

Doar atat te rog,Parinte:

Tu sa nu ma lasi de mana!