Poezie Maria, mama

Maria, mama



In grajd a fost primit de lume

Cerescul fiu de Dumnezeu...

Dar şi mai rău a fost a spune

Lumea şi la calvarul Său:



"Să fie condamnat la moarte!

Pe Cezar l-avem împărat!"

Strigau gloatele-ntărâtate.

"Pe El îl vrem crucificat!"



L-au dus la stâlpul infamiei,

L-au biciuit, L-au torturat

Sub ochii mamei, ai Mariei,

Ce pretutindeni L-a urmat.



De faţă-a fost când slăbănogii

La glasul Lui s-au ridicat

Dar şi pe când săreau ologii

Şi morţii când au înviat.



Parcă îi răsuna-n ureche

Ceea ce îngerul a spus

Şi proorocia-aceea veche

Referitoare la Isus:



"Fiul lui Dumnezeu se cheamă,

Isus, El va răscumpăra

Întreaga lume din păcate.."

Chiar fiul ei??!! De ce aşa?



Pe când păşea cu crucea-n spate

Cu capu-ncoronat de spini,

Maria îl urma de-aproape.

S-a strecurat printre străini



Să-i fie-aproape şi-n durere

Şi când cădea sub crucea grea.

O, dac-ar fi avut putere

Ar fi purtat-o-n spate ea!



Şi când îl îmbrânceau soldaţii,

Când preoţii-l batjocoreau,

Unii urlau, priveau doar alţii ,

Iar câteva femei plângeau.



Ea n-avea lacrimi pentru-a plânge

Piroane-n mâini când îi băteau

Simţea cum inima-i se frânge

Când sus pe cruce-l ridicau.



"De ce, de ce, o, Doamne sfinte

Atâtea chinuri a-ndurat?!

Iar când strigă: "De ce, părinte,

De lângă Mine ai plecat?



Atunci, Maria lângă cruce

Căzu. Nu mai putea-îndura.

O, de-ar putea, acum s-ar duce

În locul Lui, să moară ea!



Apoi căzu jos, nemişcată

Când El "S-a isprăvit!" striga.

De-un ucenic a fost luată

Şi-a fost, de-atunci, şi mama sa.



Dar negrăită mângâiere

În suflet i s-a revărsat

În dimineaţa de-înviere

Când Isus, Domnul, a-nviat.



Atunci, cuvântul spus odată

De îngerul care-a venit

Se împlini deplin, căci iată

Că-i e sufletul fericit!



Şi fi-va binecuvântată

De-a pururea, între femei!

Dă-ne şi nouă, sfinte Tată

Dragostea şi răbdarea ei!



O, sora mea, şi tu eşti mamă!

Ţi-e sufletul mereu străpuns

De-o sabie de griji şi teamă

Şi de-întrebări fără răspuns.



Şi niciun strop de mângâiere

Nimeni nu-ţi poate dărui!

Dar în curând, va fi-nviere

Şi chinul tău se va sfârşi.



Zice Domnul că-i mântuită

Femeia ce naşte copii,

Dacă rămâne neclintită

-N credinţă şi se va sfinţi



Cu fiecare nouă trudă,

Cu fiecare chin răbdat.

De vrea cuvântul Său s-audă,

Sufletu-i va fi vindecat.



Încă puţină, doar puţină

Vreme şi nu va zăbovi!

Domnul Isus o să revină

Acel ce vine, va veni!



Mai rabdă, inimă bolnavă

De al durerii aspru chin.

Încă puţin şi vine-n slavă.

Cuvântul Lui e "Da" şi-"Amin!"