Poezie Noapte înstelată

Stelele presură brume

Peste mare, peste lume;

Se cern stelele cu-argint

Peste ape şi pământ;

Fulguiesc stelele colb

Peste văzător şi orb,

Peste râs şi peste plâns,

Peste râul cel aprins,

Peste forfota-n cuibar,

Peste calea în zadar,

Peste dor, peste iubire,

Peste rugi de mulţumire...



Iară marea unduindă

Frigul brumelor perindă

Şi pământul argintiu

Amorţit e şi nu-i viu,

Oameni cu, fără vedere

Bâjbâiesc prin întuneric,

Scorburile arhipline

Se feresc de la lumine,

Râde plânsul, râsul plânge

Noaptea-n negură le stinge,

Râul de la stâncă-n stâncă

Cade-n marea cea adâncă,

Iar iubirea şi cu dorul

Numără stele şi zborul...



Ruga doar fără de frică

Înspre ceruri se ridică

De la noaptea grea şi stearpă,

Din pământ şi de la apă,

De pe căile-nfundate

În învăţături de carte,

Din argintării de stele,

De la tot şi toate cele,

Înspre zori de Dimineaţă,

Spre Lumină şi spre Viaţă!