Poezie Îţi datorăm...

ÎŢI DATORĂM...



Îţi datorăm atât de mult, Părinte

Că din văpăile pierzării ne-ai salvat

Apoi ai pus şi-n cuget şi în minte

Legile Tale care ne-au înseninat.



Eram pe drumul ce-n neant coboară

Şi neştiind că este-un Paradis

Ne-am ataşat de cei care declară

Că viaţa-ntreagă e netrebnic vis.



Dar ai venit în viaţa noastră seacă

Şi-atunci miracolul divin s-a-nfăptuit

Am zis convinşi: „Te vom urma chiar dacă

Avea-vom foarte mult de suferit.”



Îţi datorăm viaţa noastră-ntreagă

Nimic, nimic pământului nu dăm

Efervescenţa lumii nu poate să ne-atragă

Ci-n harul Tău sublim tot timpul stăm.



Vedem cum, zilnic, ne trimiţi cadouri

Şi cum ne ierţi când nu suntem cum vrei

De-aceea nu mai vrem himere, bibelouri

Şi nici filozofie venită de la zei.



Suntem ai Tăi şi mergem doar ’nainte

Fără regrete că ne-am convertit

Ce mult Îţi datorăm preabunule Părinte

Că-n traiul nostru un Soare-a răsărit!



George Cornici/ 30 Ianuarie, 2012