Poezie Prietene, te rog fierbinte

Pritene, te rog fierbinte

Să-ți ridici în sus privirea.

Ieși din vechile morminte

Și-ncepe să-ți cauți menirea!



Pentru ce să-ți risipești

Într-un trai lipsit de sens,

Prin hârtoapele lumești

Suflețelul tău imens?!



Pentru ce-ți ții chinuit

În mormânt de patimi grele

Suflețelul tău iubit

Și nu vrei să scapi de ele?!



Pentru ce alegi tu fala

Unei lumi întunecate...

Și-ți dai toată osteneala

Pe-a ei căi ce duc la moarte?!



Pentru ce-ți îngropi talanții

În mormântul firii tale...

Domnul nu-ți va mai da alții

Și spre cer nu-i altă cale!



Dacă ceasul se oprește

Pentru tine-n astă noapte,

Uită-te, ce-ți mai rămâne

În suflet pentru mai departe?!



Căci aproape-i ziua-n care

Vei fi tras la Judecată

Pentru întreaga-ți nepăsare,

Pentru gând și pentru faptă!



Prietene, te rog fierbinte

Să-ți ridici spre cer privirea,

Către Cel ce-a făcut toate

Și-ți poate da mântuirea!



Pentru ce să-ți risipești

Harul Sfânt ce ți s-a dat

Și de ce să te-adâncești

Cu cei răi, pe veci în Iad?!



Zaragoza 30/01/2012

de Ioan Hapca (Ionică)