Poezie Crini, în a Domnului mâini

Uită-te: Crinii,

Ne depășesc

Și dăinuiesc...

Nu ostenesc

De zbucium omenesc!



Și totuși,cresc

Frumos și-nfloresc

Privind Limanul Ceresc.

Și-așa se gătesc,

De nimic pământesc

Nu poate să-ntreacă

A lor slavă domnească.



Domnul,de tine

Grijă,mai bine

Are mereu...

Ești important

Pentru El

Într-atât că a dat

Pe Fiul Său

Ce-n locul tău

A plătit pentru păcat.



Da! Domnul are

Grijă mai mare

De tine,

De mine,

De orișicare...

Ne-ndreaptă pe Cale

Cu multă răbdare

Și-n Mână-I ne ține

Cu multă iubire

Și prețuire

Încântătoare.



Slavă să-I dăm

Să-L înălțăm

În inimi,mereu!

Să-L ascultăm

Și-n Mână-I să stăm.

Pe veci să-I predăm

To ce avem!



De-acuma putem

Cîștiga ce n-avem,

Ce nici nu visăm

Sau imaginăm;

Chiar Cerul etern!



Vom dăinui

În Veșnicii,

Ca niște Crini

În a Domnului Mîini,

Unde bucurii

Nespuse, vor fi!



Vom înflori

Și vom străluci

Ca stelele vii

Căci ai Domnului fii

Suntem pe vecii! Amin



Zaragoza 28 Iun. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)