Poezie Valea Plângerii

Trec prin Valea Plângerii,

unde nu sunt îngerii,

nu se-aud izvoarele

şi se-ascunde soarele...



Trec prin Valea Umbrelor,

prin hăţişul spinilor,

unde-i numai negură

şi-orizontul păcură...



Doame-al biruinţelor

şi-al făgăduinţelor,

apără-mi Tu pricina,

cercetează-mi inima

şi aprinde nopţilor

lampa licuricilor,

să-mi păzesc picioarele

până iese soarele

desluşind hotarele

şi-nviind izvoarele...