Poezie Rugina din pomi

Rugina din pomi în suflete atinge

Prea triste viori ce parcă ar plânge

Duios din fiori, ce țin până ninge...

Cântece-n zori se opresc în laringe

De ciocănitori, când frigul le frige,

Căci printre nori căldura se frânge.

Rugina prin văi se așterne, evinge

A luncilor flori, iar bruma descinge

Altfel de culori și cânt ce convinge

Și vântul apoi care-ncepe a-mpinge

Mulțimea de nori ce ploi vor încinge.

Urmează ninsori..Dar până va ninge

A toamnei splendori sufletu-atinge

Cu dulcii fiori, ce nu-i poți respinge

Și mulțumitori recolta vom strânge.



Zaragoza 10/10/2012

de Ioan Hapca (Ionică)