Poezie ...un rob smerit...

Scriu şi plâng Isuse Doamne

Şi plâng şi scriu din nou.

Eşti Domnul atâtor milioane

Preaputernic Tată Dumnezeu.



Tu eşti Domn şi pentru mine

În apă, eu Te-am mărturisit

Tu binecuvântezi pe cel ce vine

Şi nu îl laşi să fie, un rătăcit.



Căci rătăcită-am fost şi eu

În lumea asta-atât de mare

La Tine eu strigam mereu

Când m-ajungea o încercare.



Eram obişnuită să Te strig

Dar multe nu ştiam de Tine

Necazul, tare voiam să-l frâng

Nu-nţelegeam de ce la mine vine.



În neştiinţa mea Te căutam

Lângă mine, doream să Te ştiu

Atâta nevoie de Tine eu aveam

Şi nu înţelegeam că Tu eşti viu;



Şi de Te chem, la mine vii

Dacă Te strig, Tu mă auzi

De nu cunosc, Tu Doamne ştii

De fac un lucru bun, mă lauzi.



Mă umpli de înţelepciune

Şi calea mea o luminezi

În fiecare zi Tu eşti cu mine

Şi pentru viaţa mea veghezi.



Îţi mulţumesc că m-ai lăsat

O Tată bun să Te cunosc

Hrană din Cuvânt mi-ai dat

M-ai ajutat Doamne să cresc.



Şi scriu şi plâng acum din nou

Plângând, ridic ochii la Tine

Mărturisesc că Tu eşti Dumnezeu!

Eu, un rob smerit ce înainte-Ţi vine

Îngenunchez şi stau în rugăciune.



Amin

28.01.2012 Firenze