Poezie Te cheama Golgota (1)

Te cheama Golgota starine,

Cu lacrimi calde ca si-o mama;

Ea vrea durerea sa-ti aline

Si din etern sa-ti dea cereasca mana.



Te cheama cerul la Calvar,

Sa gusti viata ce nu piere;

In veci sa fii salvat prin har

Sa uiti de chinuri si durere.



Te cheama Fiul de pe cruce,

Strapuns in maini si in picioare;

El vrea iubirea a-ti aduce

Si viata dincolo de soare.



"Nu ai pribegit desutl

Prin noapte adanca si straina?

N-ai vrea din rane sa-ti adun

Veninul si otrava cea haina?



N-ai vrea din ceruri sa-ti cobor

A vesniciei clipe?

Sa porti in inima un dor

Aprins de nemurire?



N-ai vrea Eternul sa-l dobandesti

In viata ta de muritor?

N-ai vrea in ceruri sa domnesti

Ca fiu mostenitor?



Atatea lucruri poti sa ai

Urmandu-ma pe Mine

Intregul cer,intregul rai

E pentru tine."