Poezie Nu i-au primit în Adunare...

NU I-AU PRIMIT ÎN ADUNARE...



Nu i-au primit în Adunare

Decât pe cei ce-s foarte „sfinţi”

La cei ce-avură vreo scăpare

Din neştiinţă în lucarea

Le-au arătat scrâşniri de dinţi.



S-a întrunit tot comitetul

Şi, revoltaţi, au spus aşa:

„Acei ce frecventează Netul

Şi au uitat ce e carnetul

La slujbe n-au ce căuta.”



Pe una ce-a-ndrăznit să spună:

„Invidie să nu nutrim!”

Pe lista neagră-au vrut s-o pună

Zicând: „ea vrea să se impună

Dar ştim noi cum s-o hărţuim.”



La unul i-a lipsit cravata

Şi ce să vezi? L-au reperat

I-au spus să nu mai vină-n ceata

În care nu se-admite pata.

(Şi i-au făcut un referat.)



Iar când vorbim de „Va-să-zică”

În turmă nu l-au acceptat

Aveau pe el prea multă pică

De ce anume? Se ridică

Să spună-n plen ce e păcat.



Şi-aşa... iubind perfecţiunea

Se bucurau în chip ciudat

De altfel, facem menţiunea

Că practicau închinăciunea

Cu-n duh cu fală încărcat.



******



Dar când venit-a cercetarea

Prin Duhul Sfânt în sanctuar

Văzut-au toţi cum vindecarea

Vine în cei ce dau iertarea

Şi stau, necontenit, în har.



Au renunţat la vorbe goale,

La fraze care nu zidesc

Şi nu mai auzeai urale

Trimise-n pământeasca vale

Ci doar un cântec îngeresc.



De-atunci se vede-n Adunare

(Şi în afară...peste tot)

Acea credinţă şi umblare

Ce naşte stimă şi candoare

Şi nu rugină şi complot.



******



De-aici rezultă o MORALĂ

(Ce bine-ar fi să o primim):

Doar o schimbare radicală

Ne trece prin divina şcoală

Ca să-nvăţăm cum să slujim.



gc/ 25 Ian. 2012