Poezie După psalmul 6

Aș jlăvi în lacrimi patul meu

În bezna peste mine tologită,

Dar ochii mi-s uscați de-atâta greu,

Iar inima îmi geme zdrențuită.



O, Doamne, Doamne, parcă m-ai uitat

Strâmbat și gârbovit în ofilire,

Mă zvârcolesc întreaga noapte-n pat

Și-n duhul meu nu aflu liniștire.



Căci am ajuns să mă feresc de zi

Iar viața-mi să se strângă în cutremur,

Din iadu-acest mă poți a auzi

Când oasele-mi se tulbur și îmi tremur?



Întoarce-mi bucuria pe pământ

Să freamăt fericirea în lumine

Și depărtează-mi răul ce m-a frânt

Să pot să Te slăvesc fără rușine.



Tot ce se face e în voia Ta!

Iar Îți aud bunăvoința dată

Și nu mă satur, Doamne,-a asculta

Răspunsul Tău în inima-nsetată.