Poezie Definitia banilor

Banul,paine spre fiinta,

Care-o cautam cu toti,

Cu sudoare si silinta,

Ne-nvatat sau om cu stinta,

Cu sau fara de credinta,

Truditori sau hoti.



Banii,stie orisicine,

Euro,dolari sau lei,

Cu onoare sau rusine,

Vrei sa-i ai,sa-ti fie bine.

Dar domnesc ei peste tine

Sau tu-i stapanesti pe ei?



Dai tu mila,zeciuiala?

Strangi comori in cer?

Practici sfanta randuiala

Sau meschina targuiala?

Lacaomia-i pacaleala,

Caci si banii pier.



Banul,sasait de sarpe,

Ochi de drac batran,

Ura si durere-mparte,

Pe parinti de prunci desparte,

Precum scrie Sfanta Carte,

Cand el e stapan.



Banul,vis de fericire,

Vis inselator,

Ca bogatu-n povestire,

Te imbraca-n in subtire,

Dar te duce-n ratacire

Si-apoi in cuptor.



Banu-aprinde focu-n care

Tu te arzi,te frigi.

Caci Mamona vrea altare,

El vrea jertfe si-ascultare,

Iar cand trupu-acesta moare,

Spune-mi,ce castigi?



Banii n-aduc fericirea,

Nici n-o-nlocuiesc.

Ei iti fura mantuirea,

Iti iau pacea si iubirea,

Iti intuneca gandirea,

Te nenorocesc.



Banul e uzurpatorul,

Nu-l lasa pe tron!

Fa-l s afie sljitorul

Sau chiar binefacatorul,

Si pe-a toate Datatorul

Sa-L inalti ca Domn.