Poezie Scumpii mei Carpaţi

Pe obrajii reci ai iernii,

Ninge lacrimi de fugi albi

Se aştern în dansuri line

Peste vale, peste deal.



Sunete de bucurie,

Glas de copilaşi iubiţi

Strigă-n cor: Afară ninge!

Şi sunt tare fericiţi.



Fumuri albăstrii din hornuri

Se înalţă către cer.

Zgribulite păsărele,

Încercate greu de ger.



E o larmă . . . generală

Glasuri scumpe de copii

Derdeluşu-i pin de cântec . . .

- Iarnă, tare-am aşteptat să vii!



Totul este alb în juru-mi

Şi copacii-s îmbrăcaţi.

În mantia strălucită,

Dorm sub albul sfânt al iernii,

Scumpii mei Carpaţi.