Poezie Timpuri grele

Zilele ce azi trăim,

Sunt adesea foarte grele

Prieteni, sunt greu de găsit

Răutatea-i la putere



Nu mai este unitate

Nu mai e dragoste sfântă

Căci creştinii cei de astăzi

După-avere se avântă



Poţi să pieri în lipsă frate,

Cine are,-nchide uşa

Nu mai simt unii cu alţii

Fraţii cum era atuncea



Când erau în unitate,

Când iubirea era sfântă,

Dragostea era făclia

Ce mereu spre cer avântă!



Azi, trăim acele zile

Când răstălmăcind Scriptura

S-a ajuns să fie-n cinste

Răul, ura şi minciuna.



Biblia, e numai una

Şi-o cărare-i doar spre Rai

Dar tot mai puţini sunt parcă

Cei ce au sfinţenia-n trai



S-a lărgit Calea vieţii?

Nicidecum, iubiţii mei

S-a-nmulţit fărădelegea

Şi lupii în piei de miei!



De-ar veni acum un frate

Din timpurile de demult

Să vadă ce-a-ajuns credinţa...

S-ar întrista foarte mult!



Să ne vadă astăzi fraţii

Cei ce pus-au temelia

Fusta, părul, manichiura

Cravata, parfumeria...



Cred c-ar vrea să nu mai fie

S-ar bucura c-au plecat

Când credinţa era vie

Şi Hristos era înălţat!



Azi, surorile-s la modă

Cu sprâncene subţirele

Cu inel şi verighete

Fuste scurte şi-ndrăzneţe!



Fraţii, cu cravată frate

Iar în cap, un pumn de gel

Căci astăzi a fi smerit

E prea greu, iubiţii mei.



Bine-a zis atuncea Domnul

"Oare voi găsi credinţă?"

Azi, credinţa stă-n putere,

Şi puterea în avere!



Fraţilor, iubiţi dreptatea

Fiţi smeriţi, ca Domnul nost-

Să nu ne trezim la capăt

Fără cer, fără Hristos!



Viaţa aceasta e prea scurtă

Pentru a o preţui

Hai s-o pierdem, pentru Domnul

Fericiţi, etern vom fi!