Poezie Isus și eu (1)

Isus şi eu



Isus și eu ne-am întâlnit

Pe un drum de seară.

El căuta oaia pierdută,

Eu rătăceam pe cale.

Isus privea spre mine blând,

Eu Îl priveam cu teamă,

Căci m-a găsit în întuneric,

Pe marginea prăpastiei,

Și din iubire pentru mine,

Lăsă oile-n staul -

Plecă pe căile pierdute,

Ca să mă caute.

Când m-a găsit, eram rănită,

Căzută jos în lacrimi.

M-a ridicat, pe brațe m-a luat,

Balsam pe rană a turnat,

Sufletul mi-a vindecat.

Apoi în turmă m-a purtat,

La adăpost în staul;

Și mă veghea-ndeaproape.

Iar ochii Lui arătau,

Atâta satisfacție;

Completă Îi e turma,

Nu-I lipsea niciuna.

Acum sunt un fericit,

Suntem iar împreună,

Isus și eu...

Așa, ca-ntodeauna.

Acum urcăm pe același drum,

Muntele cel înalt.

Privesc spre El cu bucurie,

Smerit și aplecat,

Iar El cu atâta duioșie,

Mult m-a binecuvântat.

Îi mulțumesc căci mi-a scăpat

Sufletul de la moarte.

Împreună vom fi mereu,

Până ajung la El, Acasă.

Isus și eu - nedespărțiți,

Pe viață.



ALGHERO/29/12/2011