Poezie Vasti, marea-mpărăteasă

Vasti, marea-împărăteasă

Estera 1, Proverbe 19:11, 25:27







Era un mare împărat

Ahaşveroş e al său nume

Era puternic şi bogat

Cum n-au fost mulţi în astă lume.



El se fălea, dar nu în van,

C-avea ţinuturi peste-o sută

Imperiul său medo-persan

Şi bogăţie foarte multă.



De-aceea, a organizat

Pe când trona în capitală,

Banchetul cel mai minunat,

O sărbătoare triumfală.



A fost cel mai grozav festin

De care s-a vorbit vre-odată

Cu mese-mbelşugate, vin

Şi-o atmosfera minunată.



În curţile de la palat

Se sta pe paturi aurite

Un lux de neimaginat

Scălda mulţimile venite



Să vadă slava ce-o avea

Ahaşveros, ne-asemănatul

Şi toată lumea admira

Ce strălucire-avea-împăratul.



Vreo şapte zile a ţinut

Acea măreaţă sărbătoare

Toţi au mâncat şi au băut

Pentru că-n dărnicia-i mare



Ahaşveros a poruncit

Să dea poporului din Susa

Hrană şi vin cât a dorit

Şi-a fost la-ndeplinire dusă



Porunca, fiind toţi bucuroşi

Şi mulţumiţi cum nu se poate

Mai mult! Sărbătoreau voioşi

C-aveau mare belşug în toate



Iar împăratul nu avea

Margini, s-arate bogăţia

Şi toată strălucirea sa

C-atâta îl rodea mândria,



Încât, de vin înveselit,

Dar şi mai mult de marea-i slavă,

Slujbaşilor le-a poruncit

Pe-împărăteasa cea suavă



S-o cheme-n grabă-n faţa sa

Ca tuturor să le arate

Frumosu-i chip ce strălucea

Împodobit cu nestemate.



Aşa-i mândria, fără leac

Şi fără limite în toate!

Nimic nu-ţi poate fi pe plac

Şi mulţumire nu se poate



Să ai, că vrei neîncetat

Să-i vezi pe toţi muţi de uimire,

Să fii slăvit, invidiat

Şi admirat mai sus de fire.



Dar orişicât de mare-ai fi

Şi cât de-nconjurat cu fală,

Nu-i înţelept a oferi

Mulţimii, viaţa personală



Şi amănuntele din ea.

Dar Vasti, marea-împărăteasă,

Tot de mândrie suferea

Şi n-a primit deloc voioasă



Porunca de a-şi etala

Uluitoarea frumuseţe.

“Cum poate cere-aşa ceva?

Asta-i lipsă de politeţe!



Nu şi-a închipuit măcar

Că sunt regină? Că am slavă?

Cum aş putea eu să apar

În faţa lor, precum o sclavă?



Sunt ameţiţi cu toţi de vin

Şi-aprinşi de poftele perfide!

Spuneţi-le că n-am să vin

Chiar şi dacă mă vor ucide!”



Slujbaşii au rămas uimiţi

De-a-împărătesei cutezanţă.

“Nu vor fi oare pedepsiţi?”

Se lamentau fără speranţă.



N-avură-ncotro şi au dus

La împărat vestea ingrată,

Al Vastiei răspicat refuz.

Nu se-ntâmplase niciodată



De când pe lume se ştia

- N regat, de-a lungul şi de-a latul

Ca să înfrunte cineva

Porunca şi pe împăratul.



Mai-marii-împărăteşti priveau

Spre împărat cu mare teamă

Şi parcă tot nu-nţelegeau;

Cum să nu vii, când el te cheamă?



Cu ochi întunecaţi şi răi

Ahaşveros poruncă dete

Să vină dregătorii săi

Şi înţelepţii toţi, în cete.



Văzându-l cât de supărat

Şi cât de-aprins e de mânie,

Îl sfătuiră pe-împărat

(De-nvăţătură ca să fie



Pentru soţii şi pentru soţi

Din marea sa împărăţie

Căci vor afla, desigur, toţi

Şi prin viu grai şi prin solie)



Să dea o lege, un decret

Prin care să se interzică

Oricui, de-i rob sau înţelept

Mai sus de lege se ridică



Deci nimeni nu va mai calca

Porunca-împărătească dată!

Oricine nu va asculta

Va căpăta pedeapsa-îndată!



Orice bărbat va fi stăpân

În casa lui, se înţelege

Fie că va fi rău sau bun,

Cuvântul lui să fie lege!



Aşa, în oricare ţinut

Femeile vor da cinstire

Soţilor. Regelui i-a plăcut

Şi-a dat legea spre împlinire.



Iar pentru că a cutezat

Împărăteasa să n-asculte,

Va fi gonită din palat.

Doar sunt femei atât de multe!



Vastiei i s-a interzis

Să vină la-împărat vre-odată

Şi sa nu-i treacă nici prin vis

Ideea că va fi iertată.



Sunt multe rele care vin

Ca să distrugă căsnicia

Toate apar ca din senin,

Dar cea mai grea este mândria.



La fel, ea poate destrăma

Familii-mpărateşti, bogate,

Ce urmăresc a se-nălţa,

Ca şi pe cele ne-însemnate!



Mândria e atât de rea!

Poate distruge chiar iubirea!

O, nu vă îmbrăcaţi cu ea,

Căci va aduce despărţirea!



Nu e o cinste să alergi

Doar după propria-ţi mărire,

Dar e o cinste ca să ierţi

Greşeli şi să arăţi smerire.



O, dă-le, Doamne, tuturor

Familiilor ce-s creştine

Iubire dar şi ajutor

Pentru a fi smeriţi în Tine!