Poezie Cum preţuieşti harul rugăciunii?

Cum cîntăreşti tu harul rugăciunii,

Cenuşăreasa zilei de apoi?

O, ce valori îi dai şi ce strădanii,

Căci numai ea clădeşte oameni noi.



S-a scurs un timp în care împreună

Cu toţi în rugăciune-am stat

Şi Domnul ne dădea din ceruri harul,

Şi cît a alinat cerescul sfat?...



Venit-am toţi aşa, de dimineaţă

Cu cauze, cu rugăciuni, poveri;

Şi-acasă, pleca-vom chiar plini de speranţă

Căci Domnul ne-a mai dat iar mângâieri.



Cum cîntăreşti biserică aceasta?

Care ţi-e ţinta ce ţi-o iei?

O, nu uita tu vestea

Căci vin şi nori ce-s mult mai grei!



Vin cîntăriri pe care nu le-asemeni

Cu cele ce le-ai traversat

De aceea, du mesajul printre oameni!

Poporule, păstrează-te curat!



Dezleagă azi povară cu povară,

Stai la răscruci ca far la cei trudiţi

Şi veşnicia nu te înfioară

Ci e-ndurare pentru mîntuiţi.



Cum porţi pecetea ce-ai primit prin Duhul?

O laşi să ungă-a inimii dorinţi

Sau tot poveri îţi umple iar lăuntrul

Şi nu mai ştii de post şi stăruinţi?



Un ceas, o fărmă ca o picătură,

O, ce balsam turnat-a peste noi

Deşi e şi Cuvînt şi-nvăţătură,

Tot rugăciunea-alungă norii grei.



Sunt lupte, viaţa e amară,

Păcatul e la culme peste tot;

Vino aici şi ia-ţi încărcătura

Şi nu privi ca soţia lui Lot.



Sămânţa bună-n inimă va creşte

De-o uzi cu lacrimi tot pic după pic

Şi-atunci cînd rodul sfînt va creşte,

Vei fii şi tu în slujbă, ucenic.



Vegheaţi creştini, căci cel mai mult mândria

Vă scoate de la aste biruinţi!

Şi îmbrăcând aşa, făţărnicia

Vă umple de amare neputinţi.



Cum să iubeşti depilina pocăinţă

Cind tu mai zici: "Păcat, eu nu socot

Tot ce oferă lumea trecătoare."

Şi îi primeşti oferta fără rost.



Hai, stai o clipă, pune în cîntare,

Priveşte ce-i în tine-aşa ca om:

Porţi numai slava celor pieritoare

Sau porţi amprenta sfîntului nostru Domn?



Cum vezi a cerului splendoare

Faţă de lupta iadului de jos,

Faci diferenţa sau la întîmplare

Trăieşti aşa, o viaţă fără rost?



Am petrecut ades aici în rugă

O, fraţii mei, clipe de neuitat.

Dar mult mai mult în cer o să se vadă,

Căci Domnul, orice clipă a notat.



Veneam cu dorul şi cu mijlocirea

Şi harul Domnului ne complecta:

Unea în noi suspinul şi durerea

Şi-apoi de mulţumire ne umplea.



Lăsaţi să curgă chiar în mari şuvoaie

Şi mulţumiţi căci veşnic, ale lui punţi

Aduce din veci o rezolvare,

Şi-n inimi bucuriile fierbinţi.



Hai, mulţumiţi cu mine impreună

De tot ce Domnu-a dat ca şi un sfat

Şi-apoi, în clipa aceia de pe urmă

Culege-vom rodul binecuvîntat.



Căci am văzut că în atîtea taine

Mulţi au primit răspuns la mijlociri

Să nu uitaţi voi, taţi şi nici voi, mame

Căci vor veni aceste impliniri.



Căci ce e mai frumos în astă viaţă

Decît să ştii copiii în Hristos

Şi să discearnă-n neagra noapte,

Căci vine ajutorul cel de sus.



Voi slujitori ce staţi azi la altare

Şi sunteţi mulţi aicea printre sfinţi,

Lăsaţi să se aprindă tot mai tare

Harul de rugăciune-n stăruinţi.



Intraţi şi voi, gustaţi din Apa Vie

Mai cu elan, mai silitori să fiţi

Căci doar aşa biserica învie

Şi scrie Domnul slavei biruinţi.



Căci iată-n partea de lucrare

În care m-am unit aici cu voi

Va scoate El prooroci în adunare

Şi va complecta cu haruri mult mai noi.



El poate, vrea, şi este-n stare;

Dar cine aude astăzi glasul Lui,

Să se sfînţească, şi în ascultare

Va desluşi chemarea cerului.



De-aceea, hai să zicem MARANATA!

Să nu mai şovăim, ci să lucrăm

Căci vine ziua cînd se va zice: "GATA!"

Şi sus în slavă va veni Isus.



Mai e puţin şi vine, vine, vine,

Eşti pregătit, sau tot ai risipit?

Hai, strînge-ţi astăzi hainele pe tine,

Sileşte-te să fii mai pocăit.



Nu lăsa fiinţa ta în alergare

Să caute lucruri care pier,

Sileşte-te şi hai la adunare,

Şi vei primi puteri s-ajungi în cer.

Amin