Poezie Mă-ncred în Tine!...

Mă-ncred în Tine!...



Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte

Când bântuie vremea cea rea,

Când urlă vântul prin suflarea

Să-mi spulbere tot ce-n-nainte

Am strâns pe calea cea aleasă,

Călătorind spre scumpa casă!



Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte

Când norii de plumb în furtună

Mă-ameninţă să mă răpună,

Atunci a Tale învăţăminte

Mă pregătesc şi mă-ntăresc

Mergând spre locul cel ceresc!



Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte

Că Tu eşti Stânca mea cea tare,

Sub care stau-n-arşiţa mare

A soarelui, ce-arzând fierbinte,

În foc de grele strâmtorări

Căci grija-mi porţi, în încercări!



Mă-ncred în Tine, Doamne sfinte

Ştiind c-acestea toate-or trece;

Prin Duhul Sfânt, cu sânge rece

Voi merge-astfel mereu-nainte

Spre patria cea mult dorită,

Spre-a ei cetate-n veci slăvită!



Flavius Laurian Duverna

24 ianuarie 2012