Poezie Cântarea nouă (1)

Să cînţi cîntarea nouă

Cu oştile de sus

E dorul cel mai mare

De dragul lui Isus



Dar pînă-n clipa-aceia

Pînă la acest har

Mai sunt imnuri de slavă

De-a pune pe altar



Căci la orice intîlnire

La oric părtăşii

Cântarea din iubire

Deschide ape vii



O cîntă copilaşii

Şi tinerii mereu

Surorile şi fraţii

O cînt şi tu şi eu



Dar cum oare să fie

Cîntarea mea cîntată

Ce fel de melodie

În cer va fi notată



Ce acorduri şi ce ritmuri

Trebuie s-o-nsoţească

Ca şi acei din ceruri

S-audă , s-o primească



Ades în Cartea sfîntă

Găsim cîte-un verset

Cum s-a cîntat odată

În Vechiul Testament



Care a fost valoarea

Cîntărilor cintate

De cei ce cu-a lor artfe

Cîntau un imn aparte



Psalmistul David scrie

Că cel ce pune-o jertfă

Şi cîntă o cîntare,din inimă sfinţită

Să ştiţi i-o grea valoare



Ea face cît viţelul

Ce-i dus chear la preot

Cu coarne şi copite

Ca ardere de tot



Şi chear mai mult se poate

De pui ca şi simbrie

O inimă smerită

Şi multă bucurie



Căci duhuri de-ntuneric

Atuncea vor pleca

De laşi ca umilinţa

Să umple fiinţa ta



De-o cânţi aşa prin duhul

Şi nu greşeşti la vers

Ea curge-n haruri multe

Şi toţi se răcoresc



Fă-i loc cu-o rugăciune

-Nainte de-a cânta

Cu-o jertfă pentru milă

Cu toată fiinţa ta



N-o îmbina cu lumea

Cu ritmuri vinovate

Ce au incărcătura

Din pofte şi păcate



Nu-i unii înţelesul

Cu lucruri de nimic

Ce n-au comun cu Domnul

Aproape nici un pic



Nu-ţi pune frămîntarea

Cântând aşa oricum

Căci iată urâciunea

Îşi duce al ei drum



Isus e apa vie

Izvorul lui mai curge

Şi dă imnuri de slavă

Ce inimile unge



Şi scapă de-apăsare

Şi-aduce mângâiere

Prin cînt Duhul le-aduce

Acelui care cere



Cîntaţi cîntarea nouă

Voi tineri ,voi bătrâni

Căci ea are-o valoare

Plăcută la creştini



Şi Iosus cântat-a

Şi ,o! chear ce frumos

Căci a căzut deodată

Zidul acela gros



Cânta-ta Moise, Ana

Maria mai cu zor

Debora şi Iaiel

În ziua de măcel



Cântata-u fii de-arîndul

Asaf şi fraţii lui

Poporul tot ca unul

Dă slavă Domnului



Nu ştiu ce performanţă

De gamă sau de stil

Avut-au toţi aceştia

Dar lucru sigur ştim



Căci au cîntat prin duhul

El i-a călăuzit

Cu el întreg văzduhul

De slavă s-a umplut



Cîntarea-i biruinţă

Cântarea-i har duios

Cu ea îi aduci cinste

Şi slavă lui Hristos



Pavel şi Sila-n lanţuri

Cântat-au lui Hristos

Şi biruinţi şi haruri

Venit-au la ei jos



Ei nu-şi plîngeau de milă

Că lanţu-i dureros

Ci cîntă de-nfioară

Tot iadu-ntunecos



Se zguduie clădirea

În care erau închişi

Şi-nharul sfînt cîntarea

Le-aduce biruinţi



Cântaţi şi voi popoare

Cum au cîntat şi ei

Cu lacrimi cu credinţă

Şi nu ca farisei



Cintaţi să ştie astăzi

Că Domnu-a pus în voi

Din harul slavei sale.....

Şi cei ce-s în noroi



Cîntaţi copii şi tineri

Un vers prin Duhul Sfînt

Şi-n limbile străine

Ce-s date pe pămînt



Cîntaţi cu multă grijă

Şi nu fiţi prea pripiţi

S-aduceţi urîciune

Şi la păcate punţi



Cîntaţi în armonia

Lăsată în uncher

Căci ea e părtăşia

Ce te ridică-n cer



Cîntarea ta aduce

Azi vindecări şi har

Dar şi putere multă

În iureşul amar



Aş vrea noua cîntare

A celor mîntuiţi

Să o cîntăm cu toţii

De Domnul însoţiţi



E cîntul ce rămîne

Şi va fii folosit

În veci o să răsune

Fiind nedespărţit



Cînd orişice slujire

Atunci se va sfîrşi

Rămîne doar cîntarea

Ce-n veci va dăinuii

amin