Poezie Oare ce-aș fi?

Oare ce-aș fi?



Când sufletu-mi este în pace,

Privesc cerul când e senin;

Și mă întreb atunci în șoaptă:

Doamne Isuse, oare ce-aș fi,

Ce-ar fi făptura-mi făr-de Tine?



Aș fi țărâna, colbul de pe drum,

Călcat în picioare de trecători...

Sau osândit pe veci aș fi

Arzând în flăcări, în cuptor.

Oare, ce-aș fi eu făr-de Tine?



Mă uit cum norii se petrec...

Ce-ar fi privirea-mi făr-de Tine?

Și iarăși mă întreb ce-aș fi

De n-aș privi cerul senin....

Ce aș fi Isuse, fără Tine?



Un orb aș fi, hoinar în lume;

Un întuneric infinit

Fără să văd în al meu mers

Splendoarea cerului divin.

Cum aș privi eu fără Tine?



Dar Tu Te-ai îndurat de mine,

Cu tină ochii mi-ai atins.

Vedere-am căpătat atuncea,

Acuma văd ce sunt cu Tine.



Acuma văd ce-i rău, ce-i bine.

Știu pe ce cale ca să merg.

Am hotărât să fiu cu Tine

Urcând împreună spre cer.



ALGHERO/22/12/2011