Poezie Când viaţa îţi respiră-n Viaţă...

Când viaţa îţi respiră-n Viaţă

În drumurile tale vii,

Din viitor de Dimineaţă

Îţi vin cuvinte azurii.



Primindu-le-n simţiri sfioase

Să nu le vatămi, ofensezi,

Pe pergamente luminoase

Din inimă le aranjezi.



Entuziasmele privirii

De ele încântate sânt

Şi-n măduva mărturisirii

Devin capitol de cuvânt.



Poate nu poţi mărunt în minte

Să le sfărâmi în buchisiri,

Dar pot înaripa cuvinte

Născânde zborul din priviri.



Luând direcţii nealese,

Necăutând un interes

S-or înălţa un stol de păsări

Ca propoziţie de vers.



Le vei petrece-n bucurie

Oriunde nu s-or îndrepta,

Căci cu o viaţă azurie

O lume-or binecuvânta.