Poezie In intuneric (1)

În subteran, prin pietre şi pământ,

O cârtiţă îşi sapă al său drum…

Şi sapă, sapă, sapă şi munceşte

Chiar ore-ntregi şi zile, nopţi la rând,

Şi multe galerii îşi pregăteşte…



Şi fiindcă niciodată lumina zilei n-a văzut

Işi zice cârtiţa în sinea ei : ” ce bine văd !…

eu sunt pe-o cale… luminată !

şi îmi croiesc un drum frumos

şi tot ce-i în pământ are-o culoare minunată!

şi… pietricica asta lucitoare

e cel mai minunat şi mândru soare…

iară fărâma-ceasta de ţărână,

cu o sclipire caldă şi blajină,

aceasta e, desigur… a mea lună…”

Şi cârtiţa săpa, săpa şi iar săpa,

Şi drumul înainte şi-l făcea

Şi se credea scăldată în lumină…



Dar ?… ce se-aude-aşa, deodată ?

Şi iată… se cutremur’ galeria toată!

Şi nu apucă multe să mai spună,

C’-o parte din tavan i se dărâmă…

Şi cârtiţa fiind în galeria dărâmată

De-o raza de lumină deodată-i inundată

“Vai, am orbit de-atâta strălucire…”

îşi zise ea scăldată în raza aurie.

Şi cârtiţa a stat aşa, în nemişcare

Minute-ntregi în razele-orbitoare…

Şi a-nţeles… ce este-acela “soare”

Şi a-nţeles ce-nseamnă strălucire,

Şi-a cunoscut lumină şi culoare…



La fel şi omul… cât trăieşte în păcat

Se crede că e bine, că este bun, curat,

Că n-a făcut nimic să fie ruşinos,

Că viaţa şi-a trăit-o tot timpul cu folos…

Şi crede că-n lumină el trăieşte

Şi crede că stăpân pe sine însuşi este.



Dar… când priveşte către el Isus,

Şi peste el revarsă lumina Sa de sus,

Atunci sărmanul om rămâne-n nemişcare

Uimit de-atâta strălucire şi culoare…

Şi-abia acum, când omul… lumin’-a cunoscut

El află ce-ntuneric în juru-i a avut…

Şi-abia acum, când vede strălucirea,

El înţelege ce-i păcatul şi ruşinea…

Şi-acum, când pe Isus L-a întâlnit,

Vede ce viaţă fără rost el a trait…



Dacă pe Domnul Isus tu nu L-ai cunoscut…

Lumin’-adevărată tu încă n-ai văzut…

Dar dacă însetezi să-L vezi pe Dumnezeu

Trebui’ să crezi că L-a trimis pe Fiul Său,

Pe cruce El să moară-n locul tău ;

Şi trebuie să vrei ca Domn să Îl primeşti

Să vrei ca viaţa ta cu El să o trăieşti…

Şi-atunci… chiar Domnul Însuşi va trimite

Lumină, ce în dar ţi-a pregătit

Ca să se nască şi să lumineze-n tine

Pentru ca tu mereu să poţi fi fericit,

Ca tu să poţi să afli ce-nseamnă strălucire,

Ca viaţa ta să fie izvor de bucurie !