Poezie de ce sa fug

De ce sa fug, de ce sa ma feresc?

Cand toate ma atrag, si ma asteapta?

Cand toate-asa de dulce imi zambesc,

cum pot sa-mi mai mentin cararea dreapta?



Nu-i nici un loc sa-mi sature privirea,

si nu mai vad pe cerul negru stele,

ascuns de cer nu mai gasesc iesirea

din vizuina amagirilor mele.



M-a prins vrasmasul tare ca-ntr-un cleste,

in noaptea disperarii m-a adus,

si nu mai pot acum gandi cereste

in libertatea care mi-am propus.





In libertatea care ma-nrobeste...

si care m-a cuprins fara de stire,

acum cand sufletul meu tot iubeste,

eu nicaieri nu pot gasi iubire...





Sunt multe care vor sa ma doboare,

ce-mi rascolesc in voie toata firea,

nu m-am gandit cum am putut eu oare,

de-atatea ori ca sa resping iubirea?





Dar stiu ca nu e tot in van,

si ca mai am o sansa de scapare.

Dupa-al pacatului meu negru paravan,

Hristos m-asteapta...

ca sa-mi dea iertare.



Cand nimeni nici o sansa nu-mi ofera,

si cand credeam speranta ca-i uitata...

venind sfios...

parca din alta sfera...

Hristos in taina,

crucea Sa

mi-arata...