Poezie Să nu te umfli de mândrie

Să nu te umfli de mândrie,

Atunci când vrei ca să slujeşti,

Să nu te-amesteci printre lucruri,

Ce pe altare le jertfeşti,



Să nu faci voia ta zicandu-ţi,

Că este voia cea de sus,

Dacă te laşi răpus de idoli,

Vei pierde premiul, pe Isus,



În alergarea ta, smerenia,

Să-ţi fie far, căci vei primi,

Din partea Domnului viaţa

Şi sus în slavă, bogăţii,



Nimic nu fă din duh de ceartă,

Smerit să fii, în tot ce faci,

Coboară-te, umil priveşte

Şi mai presus să-i vezi pe fraţi,



O-nfăţişare înţeleaptă

Într-o voită închinare,

Tu să adopţi în orice clipă,

Căci firea e defăimătoare,



Şi ca ales iubit de Domnul,

Să te îmbraci cu îndurare,

Blândeţea ta şi bunătatea

Rodească-ndelunga răbdare,



Să nu uiţi niciodat´că Domnul,

Celor smeriţi le dă-al Său har,

Iar celui mândru-i stă-mpotrivă,

Frica de Domnul e un dar,



Să nu te umfli de mândrie,

Atunci când vrei ca să slujeşti,

Fii cel mai mic în astă lume,

Căci mare-i fii în slăvi cereşti!



24/01/12, Barcelona