Poezie Mi-e dor... (2)

Mi-e dor să-L văd mereu, pe Isus în Adunare,

Mi-e dor să-L aud mai des, vorbind la Amvoane,

Mi-e dor să mai cunosc creștini, ce fiecare

Îl vede pe fratele său mai bun, și mai mare...



Mi-e dor să aud corul cântând, o cerească cântare

Mi-e dor de Lumină Divină, de zâmbet, de soare,

Mi-e dor de părtășia frățească, sfântă și înălțătoare,

În care abundă mireasma Divină, a Iubirii clocotitoare...



Mi-e dor să aud mai multe cuvinte cerești, mântuitoare,

Mi-e dor de Adevăr și adevărată Evanghelizare,

Mi-e dor de rugăciuni, din inimi zdrobite și iubitoare

Ce trec de pereți, și din ceruri aduc binecuvântare...



Mi-e dor de lumini pe vechea, și strâmta cărare,

Mi-e dor de priviri spre țintă-ndreptate, încrezătoare,

Mi-e dor de expresiile sfinte, cu puteri ziditoare

Ce ridică, întăresc și înalță spre cer, orice suflare...



Mi-e dor de gustul acela ceresc, de „Sare”,

Mi-e dor de a Duhului Sfânt, prezență și Lucrare,

Mi-e dor de preoții aceia „Aleși”, cu „Chemare”,

Dedicați, consacrați, și consecvenți în Lucrare...



Mi-e dor de solidaritate, și mâini binevoitoare,

Mi-e dor de-nțelegere, dragoste, pace, iertare.

Mi-e dor de mireasma creștină, din care

Țâșnesc spre viață, ale Vieții veșnice Izvoare...



Mi-e dor să mai văd pocăință reală și cercetare,

Mi-e dor să mai văd lepădare de sine, și Predare...

Doresc să dispară orice nelegiuire din Sărbătoare...

Și detest tot ce face „lumea” de astăzi, sub Soare! Amin.



Zaragoza / 2011

de Ioan Hapca (Ionică)