Poezie Vinul cel nou

Întocmai cum Domnul spune,Vinul cel nou, în burdufuri noi se pune.

Căci de-l pui în cele vechi, când se umflă puțin crapă și-ambele se prăpădesc.

Și mereu la fel se-ntâmplă; todeauna eșuezi, când pui făr' de-nțelepciune

Vinul cel nou sfânt, ceresc, în burduful firii tale, învechit și pământesc.



Dacă pui vinul cel nou, sfânt, curat și minunat, al dragostei necondiționate

În burduful firii vechi, scrijelit de-amar și ură, v-a crăpa fără-ndoială.

Dragostea nu stă-nchegată în burdufuri zdrențuite, învechite și crăpate

Și rămâi cu-o ură amară, ce-a luat din dragoste, miros și-un pic de spoială!



Unde-ți e vinul cel nou al liniștei și al păcii, cu mireasma lui cea sfântă

Ce te ține fericit, iar în necazuri, și-n prigoane îți dă puteri de neclintit?

De ce-n loc de biruință, bucurie și izbândă pe cărarea aceea strâmtă

Ești mereu înfrânt și zaci și de neliniște și groază, sufletul ți-e împietrit?!



Unde-ți e vinul cel nou cu mireasma bucuriei de copil al Domnului,

De moștenitor în veci, împreună cu Hristos, pe același Tron cu El

În Împărăția Sa, îmbrăcat în strălucire și în slavă necuprinsă, înaintea Tatălui?

Se vede-n chipu-ți marmoreu că ești rece, frânt și gol, în sărmanu-ți suflețel!



Unde-ți e vinul cel nou al închinării dintr-o inimă curată și dintr-un cuget curat

Că tu, nu mai poți aduce vre-o jertfă de închinare, nici jertfă de mulțumire?

Era-n burdufu-amărăciunii, și-ai rămas cu-amărăciunea când burduful a crăpat!

Vino acum cu pocăință înaintea Domnului, să-ți dea iar har și mântuire!



Greu se pocăiesc aceia care-au prăpădit odată vinul cel nou al smereniei

Fiindcă l-au pus în burduful, firii vechi și pământești de lăudăroșenie a vieții,

Care se umflă și crapă de prea multă aroganță și de aburul trufiei...

Căci rămân frustrați și plini, de resentiment și ură, până-n ziua Judecății!



Unde-i azi vinul cel nou al milei și-al îndurării, și-al dragostei jertfitoare?

Nu prea e, că l-am turnat în burduful nepăsării și n-a mai rămas nimic.

Căci comodele burdufuri sau umflat și au plesnit de atâta nepăsare!

Și-acum, e mirare mare să mai vezi pe ici pe colo, la vre-unul câte-un pic!



Dar, vinul cel nou al răbdării, toleranței și iertării, unde-l mai găsești curat?

Că peste tot ți se servește înmulțit cu fiere-amară din burduful vechii firi

Și-a ajuns și-n locuri sacre și cu-a lui amărăciune până-n ceruri a-mproșcat!

Ni-i traiu-amar și zbuciumat căci s-a prăpădit tot vinul, dulcilor conviețuiri.



Vine ziua socotelii! Vai de-acela care pune, vinul nou al Domnului

Ne-nțelept și ușuratec în burduful firii vechi răzvrătite și nebune!

Judecata-i va fi aspră și va bea întreg paharul, cu vinul mâniei Lui

Mai amar decât pelinul și orice amărăciune, și decât se poate spune!



Doamne Te rugăm frumos să Te mai înduri de noi, căci dorim să renunțăm

La burdufurile vechi, ale firii pământești și Te rugăm să faci din noi

Vase tari, sfinte, curate, capabile de lucrare, vinul cel nou să-l păstrăm

La locul cel mai de cinste și cinstit să-l împărțim până-n ziua de apoi! Amin



Zaragoza 22/01/2012

de Ioan Hapca (Ionică)