Poezie Raze de speranta...

Norii se aduna peste Cerul meu

Cat era de-albastru! Acum, e gri mereu…

Ceata tot se lasa, nu mai pot vedea

Caut o speranta pentru viata mea…



Este intuneric, dar afara-i zi

Cred ca numai eu asta pot simti…

E o lupta dura, bezna-i tot mai grea

Nu mai vad lumina pe cararea mea



Nu mai privesc Cerul caci m-am resemnat

Parca sunt in lanturi, parca sunt legat…

Stau intr-un ungher, durerea ma apasa

Parca nicaieri nu ma simt acasa…



Privirea-mi este oarba, vad numai umbre gri

Vreau sa vad culoare, ce mult mi-as mai dori

Aud doar voci straine, nu le recunosc

Vor sa ma atraga din ce in ce mai jos…



Doar o mica raza, o mica licarire

Palpaie firava aproape de pieire…

Ma cufund in mine, atat mi-a mai ramas

Raza de speranta, sa te stingi nu te las!…



Daca te vei stinge, odata cu tine

Se va stinge viata-mi plina de suspine…

Este prea devreme ca sa merg spre Cer

Cred ca n-am facut tot ce-ar fi vrut El…



Veau sa te pastrez raza de speranta

Uita-te la mine caci merg pe langa viata…

Tu mi-ai mai ramas, esti singura dulceata

Printre atatea lacrimi si grijuri ce m-apasa…



Speranta se-aprinde! Caci i-am dat puteri…

Indoiala fuge, dispar si norii grei,

Se risipeste ceata, incep acum sa vad

In sfarsit si Cerul e albastru tot



Fac liniste-adanca in sufletul meu,

Alung ce m-apasa, chiar de este greu

Speranta mi-a dat un prieten de nadejde

Este chiar credinta, ea insasi e nadejde…



Speranta, nadejdea, si credinta pura

Mi-au dat inca odata o invatatura

Si mi-au spus asa: Nu te vom parasi!

Iti vom fi alaturi, chiar de nu vei sti



Vom fi langa tine, ne-ncetat, mereu!

Dragoste iubire, va fi in jurul tau

Ele niciodata, nicand nu vor pieri

Speranta, iubirea, mereu vor dainui…



Nu inceta sa crezi, nu inceta sa lupti

Nu inceta nicicand pe Domnul sa-L asculti

Nu inceta o clipa… chiar de este greu

Totul va fi bine langa Dumnezeu!