Poezie Când Doamne nu Te ştiam

Când Doamne nu Te ştiam



Când Doamne nu Te ştiam

Privind la lumea trecătoare,

După-o îndelungă căutare

La orizont sclipind zăream,

În neliniştea inimii mele

Răspuns, întrebărilor grele.



Şi-aşa aflat-am din Cuvânt

Că eşti Domnul Dumnezeu

Bogat în dragoste mereu,

Care-ai făcut cer şi pământ

Şi stele sus în bolta albastră,

Odată cu lumea noastră.



Şi tot atunci, am mai aflat

Că-n planul cel de creaţiune,

A fost primit ca o minune

Omul sfânt, ce L-ai creat

Dup-a Ta sfântă asemănare

Întreg la chip şi-nfăţişare.



Şi că atunci, când a căzut

Ai pus măsuri de precauţie,

Ca-n starea cea de evoluţie

Planul care-a fost făcut,

Să fie adus la îndeplinire

Salvând întreaga omenire.



Astfel prin tainica-ntrupare

Când a sunat ceasul sfânt,

În ceruri sus, jos pe pământ

S-a arătat Darul Tău mare

În corp uman prin Fiul Tău,

Ca să-l distrugă pe cel rău.



S-aducă în ordinea divină

Eterna pace, tulburată

De Lucifer, ca să întreţină

Povestea lui, că-i subjugată,

Prin forţa Ta cea creatoare

Care cerea strict ascultare.



Flavius Laurian Duverna

20 ianuarie 2012