Poezie Când Duhul Sfânt te umple

"Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt." (Ecles.2.26)



Când Duhul Sfânt te umple cu dragostea divină,

Când preumblarea veche ţi-e pe deplin străină,

Un dor arzând te-ncearcă să faci doar ce e bine,

Cu irişii în lacrimi, înalţi o rugăciune,



“O Doamne Sfânt din ceruri, ascultă-mi astăzi glasul,

Eu nu ştiu în ce clipă îmi voi sfârşi popasul

Aici pe-această glie! În ceas de înserare,

M-aplec în pioşenie şi-n duh cu-nfiorare,



Te rog să ierţi păcatul celor în suferinţă,

Adu-le mângâiere-n plăpânda lor fiinţă,

Toarnă balsam din ceruri şi leagă rana care,

A înrobit o lume, pe slab sau pe cel tare,



La Tine e puterea, doresc să fiu exemplu,

Să port în mijlocire, afară sau în Templu,

Pe toţi ce au nevoie de o îmbărbătare,

Prin fapte şi prin vorbe, prin întrajutorare,



Nimic nu iau cu mine, nimic nu-i de folos,

Când voi pleca la ceruri, din ce am strâns, ici jos,

Doar truda şi sudoarea m-or insoţi la drum,

Toată agoniseala se va preface-n scrum.



De-aceea Doamne Tată, da-mi Tu înţelepciune,

Îndrumă-mă pe cale şi fă Tu o minune,

Mai bucuros e-acela ce-n viaţă dăruieşte,

Căci fericiri primi-va, când Biblia împlineşte.”



Când Duhul Sfânt e sfetnic şi-ţi luminează calea,

Nu simţi ce-nalt e dealul şi cât de-adâncă-i valea,

Primeşti cu bucurie şi soare şi furtuna,

Căci bunătatea Slavei e una, numai una,



Când Duhul Sfânt te umple cu dragostea de sus,

Când porţi mereu în suflet pe Domnul tău Isus,

A face bine este raţiunea de-a trăi,

Iubire dai, iubire primeşti din veşnicii!



19/01/12, Barcelona