Poezie Vesteşte-L pe Dumnezeu

Când tu copil de Dumnezeu

Te-ai dezlegat dar de păcate

Şi-ai renunţat la obiceiul tău

Şi ai lăsat în urma ta trecutul,

Când El ţi le-a iertat pe toate

Din ce făceai nu-ţi veni gândul

Că tu, făcut-ai Legământul

Şi ţi-ai predat şi inima şi gândul?



Când cunoştinţă ai primit

Şi ai văzut că era foarte rău

Căci tu, ai minţit şi ai greşit

L-ai mâniat pe Dumnezeu.

Când sufletul s-a primenit

Şi inima ta, ţi s-a schimbat

În sufletul tău nu ai simţit

Că e mai bine-n omul nou?



În tine nu ai avut dorinţă

Să mergi peste tot în lume!

Să le spui despre credinţă!

Să-L vesteşti pe Dumnezeu!

Să vorbeşti de acel Nume!

Cum, te-a tot ajutat mereu!

Şi-acum, tu ai venit anume!

Să vorbeşti, de Isus Fiul Său?



Şi n-ai văzut că ori de câte ori

Tu, ai tot pierdut şi ai greşit

Şi ai comis păcate şi erori,

Când Îl strigai şi Îl chemai

Spunându-I că te-ai pocăit

Şi nu vrei, să te mai rătăceşti

Acum smerit doreşti să stai

Să-ţi spună-iertat eşti fiule în veci.





Cum ai putea, să fii tu supărat?

Când El, anume pentru tine

Mâna şi-a-ntins şi te-a salvat!

Şi uşa ţi-a deschis, uşa iubirii!

Lumina, ţi-a dat să te lumine!

Pe tine-a pus mantaua izbăvirii!

Ţi-a dat şi multă-nţelepciune

De tot ce-i rău te-a apărat!



Dă slavă Domnului în fiecare zi

Pe Dumnezeu Îl preamăreşte

La umbra aripilor Sale tu să fii

Pentru că El îţi dă mereu

Tot ceea ce îţi trebuieşte.

El este Tatăl şi este Dumnezeu!

Şi pe toţi copiii Săi El îi iubeşte!



Amin