Poezie În inimă-s cântări neîntrecute

În inimă se cântă duios din instrumente

Ce glas dau inimii să cânte,

Nu doar pentru urechi, ca să le încânte!

Ci pentru Cel ce poate să le-asculte

Și-apoi, din Locuri tainice,absolute

Să Își manifeste-n dată și bucuriile avute.

În inimă se nasc cântări tăcute,

Cântări fierbinți din arfe, flaute, alăute,

Ce răsar și se împletesc, întrețesute

De doru-acela viu de slăvi necunoscute...

În inimă-s cântări neîntrecute

Ce înspre cer pot ridica și suflete căzute

Și din abis recupera oițele pierdute.

Chiar noaptea în lumină pot să o strămute,

Dărâmă ziduri mari și încrezute,

Pe Uriașii fioroși, oricând pot să-i înfrunte,

Din cale, Munții pot să-i mute

Nălțându-se spre Cel ce poate să le-asculte.



Zaragoza 08/10/2012

de Ioan Hapca (Ionică)