Poezie Spre zări luminoase

SPRE ZĂRI LUMINOASE



Spre zări ce dau lumini sublime

Vedem pribegi călătorind

Da-n vorba lor nu e asprime

Căci doar frum’seţe ei cuprind.



E-o ceată care se îndreaptă

Spre alt tărâm fără dureri

Păşind ei, fermi, din treaptă-n traptă

Nu mai doresc negocieri,



Că ştiu prea bine rezultatul

Unei vieţi unse cu har

Nu mai sunt prieteni cu păcatul,

Proclamă crezul cu glas clar.



Când cade unul pe potecă

E ridicat cu gest duios,

Cu o simţire intrinsecă

Ce-alină faptul dureros.



Nu e uşor în drumeţie

Dar călătorii au un ŢEL:

S-ajungă în ÎMPĂRĂŢIE,

Să stea, pe veci, cu-al jertfei Miel...



Oricâte curse ar întinde

Duşmani ai sfintelor lucrări

Drumeţii au acea merinde

Care produce-ncurajări,



Şi merge ceata mai departe

Spre spaţii unde chinuri nu-s

S-ajungă dincolo de moarte

La fericirea făr-apus.



gc/16 Ianuarie, 2012