Poezie Desfătarea...

Prin ape de vei trece, cu tine Eu voi fi

Te ţin de mâna dreaptă spre-a te călăuzi

Nimic din haina ta sub flăcări nu va ardea

Şi nici un fir de păr nu se va clătina.



Când Eu lucrez, cine-mpotrivă-Mi poate sta?

Chiar fiarele din câmp, cu toate Mă vor lăuda

Popor răscumpărat, ai mare preţ în ochii Mei

Pe-ntinsele păşuni, veţi zburda ca nişte miei!



La ce-aţi lăsat în urmă să nu vă mai gândiţi

Spre premiul alergării vă-ndemn ca să fugiţi.

Priviţi la Ţinta voastră, ai Mei martori sunteţi

Şi doar în Pâinea Vieţii cu toţi să vă-ncredeţi.



Căci o cetate, şi chiar un zid, de Eu nu îl păzesc,

Zadarnică-i dorinţa acelor ce trudesc.

Cei ce se-ncred în Mine, nu se vor clătina

Şi-n Legile dreptăţii Mele, pe veci s-or desfăta!



Amin