Poezie Să fii prieten cu Isus

Să fii prieten cu Isus

Să ştiţi i-un lucru mare,

Şi cel mai mare har descris

Prin har de ascultare...



Nu Avraam s-a oferit

De-a fii prieten cu Domnul.

Ci Domnul sfînt a glăsuit

Căci are prieten omul!



Nu poţi prieten să deţii

Şi lumea şi păcatul,

Şi-apoi mereu tu să susţii

Căci Prieten ţi-e Prea-naltul



Căci amîndoi nu pot a fii

Prietenii pentru tine,

De-aceia astăzi vreau să ştii

Cu care ţi-e mai bine...



Se-arată vremii şi cîntăririi

Chear mult mai neînţelese

Când nu găseşti orientări

Din aripa lumească.



Căci ea şi cu al ei torent

Te lasă gol creştine,

De tot ce vine din cuvânt

Lipsit de părtăşie....



Ades ai prieteni pe pământ,

Ce te-nţeleg mai bine

Îi preţuieşti şi-i porţi în gind

Şi tu, şi ei pe tine



Şi-aşa de bine-ţi face cînd

O clipă-i stai în preajmă

Căci înţelege şi-al tău gînd

Şi uiţi şi orice teamă



Dar dacă prietenul tău

Te duce la păcate

Şi ochii tăi privesc ades

Căci duce înspre moarte.



De-aceia-ţi spun azi răspicat

Iaţi candela, cuvintul,

Trăieşte-aşa cum este drept

Căci Prieten, nu e altul!



Cu-aşa valorii, cu aşa har

Cu-atâta îndurare,

Cu mâini ce-s pline de balsam,

Ca să-ţi dea vindecare.



Să nu te-nşeli având ca scop,

Doar lumea şi-a ei fapte

Isus nu-ţi e Prieten şi Domn,

De-i viaţa doar păcate...



El astăzi te va cântării,

Cu milă şi iubire,

Dar nu uita că vine-o zii

Fatală pentru tine...



O zi de groază şi amar

O zi şi-o vşnicie

Când orice plâns e în zadar

Atunci nu e iubire.



Atuncia strîngi ce-ai semănat

Atunci vezi avuţia,

Ce urme rele ţi-a lăsat

Plătind amar simbria.



Primeşte azi acest cuvînt

Mai bea din apa vie

Şi teme-te de cel prea sfânt

Să-ţi dea prietenie



Mai poartă-te pe placul Lui

Mai dă-i cu viaţa cinste,

Fii slujitor al cerului,

Ca pacea să inunde!



Şi viaţa şi căminul tău,

Şi partea de lucrare,

Şi lucrul ce îl faci cu greu,

Să scrie rezolvare.



Azi pune-te tu în cântar

Căci mâine nu se ştie

Şi ciurul vine ca hotar

În prag de veşnicie



Şi el aduce în cântar

Ce firea nu le-aceptă

De-aceia cît curg ape vii

Mai luptă spre izbândă

amin