Poezie Acceptați, răbdați, lucrați!

Lăsați necazul ca să vină

Nu vă luptați să-l alungați.

Căci urmărind ce vrea să spună,

Luând învățătură bună;

Ne face-n suflet mai curați.



Lăsați durerea să pătrundă

În suflet și n-o tulburați.

Cu cât mai tare se afundă,

Credința-n urma ei abundă;

Ne face buni și-adevărați.



Lăsați să vină umilința

Și nu vă-mpotriviți deloc.

Căci mult mai sfântă e ființa,

Și mult mai tare e credința;

Trecută prin a umilinței foc.



Smeriți-vă cu zornevoie

Căci cei smeriți vor fi 'nălțați.

Smeriți-vă de bunăvoie,

Și nu va fi nicicând nevoie;

Să fiți de Domnul apăsați.



Cu stoicism să suferi când

Ți se vor face nedreptăți.

Căci pentru tot ce-ai suferit,

Și ai răbdat pe acest pământ;

Te-așteaptă veșnice răsplăți.



Te leapădă ca de-o povară

De eul și de firea ta.

Și nu vei fi lăsat de-ocară

Când Domnul sufletu-o să-ți ceară.

Va fi pentru-al încununa...



Ia jugul lui Hristos și dute

Fără să mai privești 'napoi.

Căci greul nu-i să mergi pe brazde,

Ci când te-ntorci pe căi „uitate”

Și scormonești iar prin gunoi.



Ași spune multe dar mă tem

Că grele ar putea să pară,

Splendorile la care chem,

Când te întorci iar spre infern

În loc să ari cu cei ce ară!



Un lucru mai cutez să spun;

Cele „ușoare” te stârpesc!

Primește „greul” care-i bun,

Căci nu se-ajunge nicidecum;

Ușor pe țărmul cel ceresc!



Dar urmărind Împărăția

Și voia Tatălui Cel Sfânt;

Ți-e asigurată măreția,

Pe care-o are Mântuirea

Ce-n veci cu Domnul te-a unit. Amin.



Zaragoza 18/08/ 2011

de Ioan Hapca (Ionică)