Poezie După vremea de-ncercare

DUPĂ VREMEA DE-NCERCARE...



După vremea de-ncercare

Iar simţim înviorare,

Iar un zâmbet dă privirea,

Iar e veselă slujirea.



Au fost zile foarte grele

Nopţi mai lungi şi fără stele

Nu-ncetau spre noi să vină

Stări lipsite de Lumină.



A fost sumbră perioadă

Sufletele cădeau pradă

Gândului de faliment

Ce venea ca un torent.



Veneau valurile toate

Să lovească-n sănătate

Ne loveau fără-ncetare

Undele devastatoare...



Fost-am ca-n cuptor încins

(Flăcările nu s-au stins)

Parcă eram vinovaţi

Şi de har îndepărtaţi.



Dar prin toate ce-au venit

Sfântul Tată ne-a păzit

Braţul Lui ne-a ridicat

Şi ne-a binecuvântat.



Şi-au trecut acele zile

Fără soare şi ostile

Dar am dobândit putere

În ispite şi-n durere.



Nu ne-a părăsit iubirea

Că-i soră cu nemurirea

Ea în orice stare grea

Străluceşte ca o stea.



După vremea de-ncercare

Mult avânt e în lucrare

Rănile-au fost vindecate

Frământări au fost uitate.



Mai veni-vor timpuri grele

Cu nopţi lungi şi fără stele

Dar avem asigurare

Că-n Hristos este salvare.



Orice-ar fi de-aci ’nainte

Vom purta, mereu, în minte

Că nimic nu-i la-ntâmplare

Şi că-nvingem prin răbdare.



gc-16 ian.12