Poezie Povață (1)

Tu suflete pierdut în lume ,trezește-te din somnul morții

Nu zăbovi intre păcate și-ntuneric, ci vino-nspre lumină acum

Pășește cu-ndrazneală, căci e Isus Hristos în fața portii

Și te asteaptă cu iubirea Lui cea mare, ca să-ți croiești alt drum



E-un drum anevoios și lung, și multe piedici iți vor pune

Dar e un drum,sfințit prin sânge ,un drum al veșniciei drepte

Nu privi ‘napoi înspre păcatul ce te-a înșelat când ai trăit în lume

Ci să pașești cu dragoste în suflet, căci te așteaptă multe trepte



Și să nu judeci niciodată, să nu privești în stânga sau în dreapta

Căci și tu ai greșit în viață,și vei greși căci asta este soarta

Cât mai trăiești pe-acest pământ și firea este vie-n tine!

Dar tu te luptă zi de zi și-ncearcă să faci numai bine



Și când prin foc și prin necaz vei trece,și ți se va slăbi credința

Tu să deschizi a vieții carte;Cuvântul Ei dă biruința

Și Isus Hristos,îndurerat plângând pe cruce,a suferit și-a suspinat

Dar te-a iubit nespus copile și ți-a iertat al tău păcat



Să nu te uiți la ale lumii pofte,căci putrezesc pe acest pământ

Sunt trecatoare ,și iți sapă , încet, încet, adânc mormânt

Tu trebuie să mori față de lume și să trăiești pentru Hristos

Să fi lumină-n întuneric,căci în lumină e frumos



Pe mine negurile morții mă așteaptă;căci viața asta este scurtă

Dar nu regret nimic căci am ales să merg pe calea dreaptă

Și știu în inima-mi bătrână, nădăjduiesc când voi muri

O nouă viață acolo-n ceruri lângă Isus ,eu voi găsi





Amin.