Poezie Trăim vremuri tot mai grele

Trăim vremuri tot mai grele,

Căci, necredința ia avânt…

Dar mulți, se bucură de ele

În a lor goană după vânt;



Se tot abat de la credință,

Și-Adevăru-îl tot sucesc

Că-ntreaga lor străduință,

E faima, și-un titlu lumesc.



A credinței cale sfântă

O țin ca pe-o mască doar,

Care-ascunde ce-i frământă

În sufletul lor murdar.



Sunt mânați de pofta firii;

Deghizați în slujitori

Ai harului și-ai iubirii,

Dar sânt lupii răpitori!



Ei își flutură minciuna

Ca pe-un adevăr frumos!

Când le dai pe față vre-una

Zic că tu ești arțăgos!



Ne împlinind Adevărul

Nu faci roade pentru viață

Ci-ntristezi într-una Cerul

Și doar firea-ți se răsfață!



Cel ce-i slab și apostat

Nu vrea a se recunoaște.

Dar, după roadele ce-a dat

Tu, ușor îl vei cunoaște!



Trăim vremuri tot mai grele

Dar putem trăi mai sfânt;

Domnul va-ngriji de ele

Și de cei ce ne-au tot frânt!



Să nu ne-ntinăm ființa

Cu nimic ce-i pământesc.

Cu noi este biruința

Și Stăpânul Cel ceresc! Amin



Zaragoza 15/01/ 2012

de Ioan Hapca (Ionică)