Poezie Pe temelia credinţei

PE TEMELIA CREDINŢEI



Mi-am structurat trăirea pe-o temelie tare

Năvala lumii-ntregi n-o poate demola

Sunt gata-ntotdeauna spre sori a decola

Când voi lăsa în urmă perversa frământare...



Mi-e ghidul luminos prin labirintul vietii

Si mă traspune,-acum, în lumi nepământesti

M-ajută să înving tumulturi sufletesti,

Să mă apropii, optimist, de anii bătrânetii...



M-a susţinut când plânsul îmi copleşea fiinţa

Nu m-a lăsat s-alunec pe panta spre neant

M-a învăţat ce-i bine, ce-i drept, ce-i elegant

Mi-a răsplătit cu bunuri divine străduinţa.



O, câtă neputinţă şi câtă-ncurcătură

A anulat CREDINŢA din viaţa-mi de pribeag

Şi mi-a-ndreptat privirea spre veşnicul Meleag

Şi m-a ţinut legat de Legea din Scriptură.



***********



Mi-am structurat trăirea pe-o temelie bună

Sub ea nicicând nu intră puhoiul furios

Nici crunta uneltire, nici gândul fioros

Si nici scamatoria înfiptă în minciună,



Bombardamentul lumii n-o poate găurii

O stâncă de granit a fost...si va rămâne

Ce farmec sfânt: mă ’naltă, mă sustine

Să pot păstra agenda stelarei mărturii.



gc/14 Ianuarie, 2012