Poezie Betania (1)

Traiau de mult intr-o cetate

Un frate si doua surori

Si-acolo - spune sfanta Carte -

Mergea Isus adeseori.



Betania, loc de ascultare

Unde Maria, ore intregi

Statea sa-nvete la picioare

Scripturile, cu Psalmi si Legi!



Betania, ce loc de tihna

Cu Lazar, Marta si Maria

Unde-si gasea ades odihna

Hristosul iubitor, Mesia.



Dar intr-o zi, bolnav de moarte

Sta Lazar fara ajutor

Cand Domnul era dus departe

Ducand "MESAJUL" tuturor.



Maria, Marta iubitoare

Fac tot ce pot, dar in zadar,

E grav bolnav si-l vad cum moare

-Oh, de-ai veni Isuse iar!



Ce greu ne-ncearca disperarea

Si Doamne, Tu nu Te arati!

Hristosul ce ne-ar fi salvarea

E dus departe prin cetati...



-O Doamne! - Au trimis sa-I spuna

Pe Lazar care Tu-l iubesti

O boala grea sta sa-l rapuna

Oh, vino-acum sa-l izbavesti!



Dar Domnul zabovea departe

Si-n gand El murmura mereu

"Aceasta boala nu-i spre moarte

Ea va slavi pe Dumnezeu".



Curand s-a stins orice speranta

Isus a-ntarziat pe drum

La capataiul fara viata

Plang Marta si Maria-acum!



Si-au plans cu inimi sfasiate

Caci mortii dau oricand fiori,

L-au dus la groapa indoliate

"CU MOARTEA SUNTEM TOTI DATORI !"



Trec zile lungi si mohorate

Iar clipele ce greu se scurg

Surorile stau amarate

Cu sufletul ca ars pe rug...



Vin multi prieteni, le mangaie

Iau parte la durerea lor

Si plang cu toti ca-n vesnicie

S-a dus un frate iubitor.



De partu zile putrezeste

Si Lazar in mormant e pus,

Dar iata cineva sopteste

Ca a venit "ACUM" Isus.



Asa a fost sa se intample.

-O, Doamne, de ce-ai zabovit?

Tu doru-n suflet azi ni-l umple

In locul fratelui iubit!



Sopteau cu vorbe disperate

-Isuse, de-ai fi fost aici,

N-ar fi murit al nostru frate

Puteai la viata sa-l ridici!



-Dar Lazar n-a murit, ci "doarme"

Va invia, va fi cu noi!

Si ele au raspuns: - Stim Doamne,

La invierea de apoi...



S-a infiorat Isus in duhul

Si-a plans de necredinta lor

Cu mila iar privi vazduhul

Cerand la Tatal ajutor!



-Dati piatra aceasta la o parte,

Apoi din nou s-a infiorat,

CACI LAZAR VA INVIA DIN MOARTE

LA STRIGATUL SAU MINUNAT...



-Iti multumesc, iubite Tata,

Eu stiu, oricand Tu ma asculti,

Vreau sa vorbesc la turma toata

Pentru norod, pentru cei multi.



Da-le nadejdea si speranta

Sa afle toti ca m-ai trimis,

CA-S INVIEREA SI VIATA

SI MANTUIREA CE-AI PROMIS !



Si cine crede azi in Mine

"CHIAR DE-A MURIT, EL VA TRAI"

Sa vada "SLAVA" Ta, Stapane,

Puterea "VIETII" va grai!



Se sfarama a mortii gheara

Cand glasul lui a rasunat:

- HAI, LAZARE, VINO AFARA

SA VADA TOTI C-AI INVIAT!



Si mortul a iesit...Tacere...

Caci Domnul vietii il striga

El a "simtit" acea "putere"

Ce de la moarte-l "dezlega"



S-au risipit durerea, jalea

Si deznadejdea tuturor,

Crezut-au multi:ISUS E CALEA

SI ADEVARUL VIETII LOR!



***



O, Doamne-acum pot intelege

Ce plan maret, ce har ai dus

Sa fii mereu mai sus de Lege

Si DOMN si OM sa fii Isus.



Asa vom sti de-aici 'nainte

Isuse, la venirea Ta,

Se vor deschide iar morminte

Cand trambita va rasuna!...



Prin har cunoastem vesnicia,

Noi Te-adoram si Te slujim,

Prin ascultare ca Maria

Betania sa devenim.



Caci vremea s-a sfarsit, e seara

Tu raza blanda stai cu noi

Cat asteptam o primavara

PAMANTUL NOU SI CERURI NOI.



Amin