Poezie Zacheu (3)

Prin Ierihon, pirn Cetate

Trecea Isus înconjurat

De mulțimi și de noroade;

De cei ce ia vindecat

Și ia iertat de păcate...



Un om mic de înălțime

Dar mai mare peste vameși;

Fiind aproape de mulțime,

Auzea doar de priveliști

Ce puneau lumea-n uimire!



Dorea foarte mult să-L vadă

Pe Isus din Nazaret

Despre Care, lumea toată

Vorbea că E un Profet

Venit ca să-i izbăvească...



Auzit-a el, de mult

Că; pe unde trece Isus

Orbii văd, surzii aud,

Ologii-aleargă, sar în sus,

Și-orice duhuri rele fug...



Acum: Frustrat de mulțime,

Și-ntristat era Zacheu!

Căci era mare rușine

Să fii vameș, tu, evreu!

Nimeni nu se-oprea cu tine!



Avea multe pe pământ;...

Bogății, poziție, faimă...

Dar nu era fericit!

Și vedea cum se destramă

Toate-n pulbere și-n vânt...



Ar fi vrut acum să aibă

Pe Isus in casa sa...

Dar; mulțimea adunată...

Ce-ar spune de l-ar vedea,

Cum 'naintea Lui se pleacă?!



S-a urcat în dud, să poată;

Măcar Fața să-I zărească!

Însă Domnul, niciodată

Nu trece făr' să Se-oprească

Lângă-acela care-L caută!



Îl frământau multe, poate,

Când privirea Domnului

În loc să treacă mai departe

S-a fixat în ochii lui

Și l-a cercetat de-aproape...



Se gândea cum, el; Zacheu

Care-i fiu a lui Avram

S-a lipsit de Dumnezeu

Și fără drept în Canaan

Azi; e-un vameș derbedeu!



Multe l-or fi cercetat

Și-adânc ființa-i răscoleau

Multe-n gând l-or fi mustrat

Și inima i-o zdrobeau...

Dar Domnul, nu L-a condamnat!



Astfel; n-a lăsat să treacă

Șansa izbăvirii lui

Ci-a decis să se căiască

Înaintea Domnului

Fără să mai șovăiască!



A plecat cu Domnu-acasă;

Pocăit, sincer, smerit...

Și-n timp ce stăteau la masă

Zis-a Domnului iubit:

''Jumătate, Doamne, iată,



Din avere-am cântărit

La săracii din popor...

Și unde-am năpăstuit

Chiar de nu-mi va fi ușor

Întorc totul împătrit''!



Isus L-a binecuvântat;

Și pe toată casa lui

Mântuiți ia proclamat!

Apoi; cu fii cerului

La un loc ia așezat.



Căci pentru asta a venit,

Rupt din slava Tatălui

Să caute pe cel smerit,

Și-n splendoarea cerului

Să-L ridice mântuit!



Pe cărarea vieții tale

Trece Domnu Isus acum;

El știe a ta frământare

Și nu va trece oricum...

Ai s-asculți a Lui chemare?!



Zacheu, pierdut, ca și tine

A ascultat și s-a căit

Și-a primit un mare nume:

Prin credință-adevenit

''Fiul lui Avraam'' iubit!



Nu-i destul să te așezi

Pe unde Va trece Domnul

Mulțumindu-te să vezi

Cum vindecă El poporul...

Ci: Personal, în El să crezi!



Nu-i destul să vezi Mărirea

Și Puterea Domnului...

Ci: Să-I dovedești iubirea;

Și pe veci, în mâna Lui

Să-ți pui viața și familia!



Nu-i destul să vezi cum morții

Cu cei vii deopotrivă,

Sunt răpiți la cer, cu toții;

Dacă tu în acea clipă

Ești tot cu vameșii și hoții!



Este-o nespusă favoare

Ce ne-a făcut-o Dumnezeu ;

Și un Har nespus de mare

Prin care și tu, și eu;

Auzim a Lui chemare!



Dar nu-i destul să auzim!

Ci: Coborând grabnic din dud;

Smeriți... Să ne pocăim...

Și apoi, cu Domnul, sfânt,

Toată viața să trăim! Amin



Zaragoza 10-16 Apr. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)