Poezie Un OM (2)

...Trece prin lume

un OM

în picioarele goale

într-o cămaşă cam demodată,

dintr-o bucată

din cap până-n poale



Păstori

cu feţele roz,

se-mpiedică în El,

Îl claxonează

Îl stropesc cu noroi

Îl ocolesc

Îl avertizează



...Păstrează pe chip

demodat

un aer blajin,

prea senin



-Trebuie făcut ceva cu El,

se sfătuiesc păstorii cu zel,

Noi suntem ocupaţi

paşii noştri sunt planificaţi

să se dea o lege

să fie cumva internat

sau închis



Omul acesta

nu ştie nimic

din ce-i scris

Noi suntem oameni respectabili

Ne compromite reputaţia

tot trecând printre noi

şi oprind circulaţia



Un copil de păstor

Îi face semne cu mână

şi intră în vorbă cu El



-Tăticule! Stai! Opreşte!

Nu plecă mai departe!

Ia-L în maşină cu noi!

Îl cunosc

vine la mine în fiecare seară

când mă rog

şi mă mângâie pe frunte



Are o poveste minunată

adevărată, pe care mi-o spune

până adorm. Începe totdeauna astfel

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"