Poezie Ne-ai mai dat o zi...

NE-AI MAI DAT O ZI...



Ne-ai mai dat o zi, Părinte

S-o trăim cum Tu voieşti

Vrem să mergem înainte

Spre incintele cereşti.



E-un cadou, e-o îndurare

Eşti preasfânt şi generos

Aduna-vom perle rare

Din domeniul lui Hristos.



Nu-i la capăt bunătatea

Ci-i cu noi la orice pas

Ne susţii şi demnitatea

Şi dorul de-a fi Acas’.



Ne-ai mai dat o zi s-ajungem

La-mpliniri, la ascultări

Iar mâhnirea să o frângem

Să fim tari în încercări.



Şi-azi vom sta la datorie,

Şi-azi Te vom reprezenta

Ştim că ne vei da tărie

Să putem poveri purta.



Iar de vom vedea durere

În vreun suflet necăjit

Vrem să dăm o mângâiere

Cu un gest însufleţit.



Ne vor asalta ispite

C-asta-i soarta de pribeag

Dar, total, vor fi zdrobite

Când Te vor vedea în prag.



Pas cu pas pe cărăruie

Vom simţi că ne-nsoţeşti,

Vom simţi cum, iar, se suie

Dorul spre ’nălţimi cereşti.



Iar când ziua e sfârşită

Vom mărturisi duios:

„ O, ce stare fericită

E-n Lumina lui Hristos!”



gc/12 Ianuarie, 2012