Poezie Boaz

Într-o vreme de necaz

Cum în lume rar a fost

Trăia un om numit Boaz.

Om bogat și credincios.



Foamete și sărăcie

Era peste tot ținutul.

N-avea omul bucurie

Nici să ia cu împrumutul...



Mulți mureau înfometați,

Căutând cu disperare

Milă pe la cei bogați.

Dar nu mai era-ndurare!



Cine-avea holde și-ogoare

Avea mulți robi ce munceau...

Ca să nu moară de foame,

Oamenii, robi se vindeau.



Cei bogați, având putere

Robii greu și-i asupreau;

Însă la Boaz, iubire

Robii asupriți găseau!



Când venea din depărtare

Nu-ntreba secerătorul

Ce-a lucrat și câți snopi are.

Întâi, binecuvânta poporul!



Nu venea numai să vadă

De-i secerat bine ogorul

Ci-ntâi, cerceta să vadă

Dacă-i sănătos tot omul.



Nu-ntreba doar ce-au lucrat,

Ci întâi vroia să știe

Dacă oamenii-au mâncat,

Dacă-s sănătoși și bine.



Și oricine a lucrat

Pe pământurile sale

A fost binecuvântat

Și-ndreptat pe Sfânta Cale.



Când străinu-nfometat

Venea spice a culege;

Boaz nu l-a alungat

Ca și alții -''după Lege''



Legea ce Boaz păzea

Era milă și-ndurare

Cum Domnului Îi plăcea;

Căci Domnu-I era desfătare.



Hristos Domnul nu venise

Dar Boaz Îl cunoștea

Căci în inimă-avea scrise

Legile și-iubirea Sa.



Chiar dacă trăia subt Lege

El, avea viața schimbată

Și-a iubit în loc s-alunge

Pe străina cea săracă.



În viața lui lucra

Legea Harului Divin

De acea el iubea,

Pe sărac și pe străin.



Dragostea-i era curată

După voia Domnului;

Nu-i era condiționată

După fața omului!



Înțelept și cumpătat,

Stăpânire-avea de sine...

Drept, cinstit și înfrânat,

Fără pic de viclenie!



Un agent al harului

Era-n vremea lui, Boaz,

Întinzând mantaua lui

Peste cel ce era-n necaz...



Boaz s-a-ntâlnit cu harul

Și la rându-i a știut,

Prețui și-mpărți darul

Celor ce nu l-au avut.



Noi, ce azi trăim prin har

Curățati în Sânge Sfânt;

Prețuim Mărețul Dar?

Cum Îl facem cunoscut?!



Azi, doar răul dă lăstari

Și cresc forme de-nchinare...

Oameni ca Boaz sânt rari

Și greu de găsit pe-ogoare!



Astăzi; milă și-ndurare

Nu-i un sentiment profund

Ci, așa, un fel de straie

Sub care cei răi se-ascund!



Dar, cum pentru orice faptă

Domnul are pregătit

Judecată sau Răsplată;

Tu, să fii om pocăit,



Care dragoste arată

Tuturor pe-acest pământ;

Milă și-ndurare sfântă

Și pe Domnul Preamărit. Amin.



Zaragoza

de Ioan Hapca (Ionică)