Poezie Nu lasati sa se usuce

Nu lasati sa se usuce lacrimile mijlocirii!

Caci in ele zace taina biruintelor iubirii,

Ele sparg ziduri de piatra, sfarma portile de fier

Si deschid o cale-ntinsa pan-la Tronul sfant din cer.



Nu lasati sa se usuce lacrimile rugaciunii!

Ele sting in inimi triste flacara amaraciunii;

Lacrimile sunt poteca inspre muntii cei mareti.

De pe care ni se-arata zorii sfintei dimineti.



Nu lasati sa se usuce lacrimile infratirii!

In Hristos suntem toti una, prin botezul inoirii.

Intr-un Domn si-ntr-o credinta, ne-am legat si ne-am unit,

Pentru viata pamanteasca si vecii fara de sfarsit.



Nu lasati sa se usuce lacrimile mangaierii!

Limpeziti-va privirea staruind in gura serii!

Frangeti-va painea-n doua, ca s-o dati unui flamand,

Unui frate care-asteapta ajutorul tremurand.



Nu lasati sa se usuce lacrimile bunatatii!

Cand in lume ura-i lege langa portile cetatii;

Chiar daca in dinti ne-ar rupe al vrajmasilor puhoi,

Mila, pacea si iubirea sa ramana intre voi!



Nu lasati sa se usuce lacrimile asteptarii!

Ascultati, gornistu-i gata pentru ceasul desteptarii!

O, Isuse preaiubite Doamne, vino mai curand,

Iata, ne-am facut din lacrimi, valul de mireasa sfant!