Poezie Oiță fericită (Ps. 23)

Sunt oiță fericită

Căci mă poartă Domnul meu

Prin pășunea înverzită

Să mă sature mereu.



Și la ape de odihnă

Mă aduce Domnul meu;

Beau din ele, și în tihnă.

Îi pot mulțumi mereu.



Domnul mă povățuiește;

Pe a Lui brațe mă poartă,

Cu toiagu-I mă păzește,

Cu nuiaua mă îndreaptă...



Dar eu știu cât mă iubește,

Fiindcă L-am văzut o dată :

Când m-au strâns a morții clește

Și-a dat viața să mă scoată!



Uneori mă rătăcesc

Prin a morții văi adânci,

Dar, aproape Îl zăresc;

Lângă mine, pe poteci...



Cu toiagul Lui cel sfânt

Mă apără de dușmani;

Cu-o nuia din când în când,

Mă îndreaptă către Rai.



Masa; El Însuși mi-o-ntinde

În fața celor potrivnici,

Capul, El mereu mi-l unge

Cu-untdelemnul celor veșnici.



Al inimii mele pahar

Este plin de Duhul Sfânt;

Îndurare si mult har

Are, Domnul meu, iubit!



Fericit în veci voi fi

Lângă Dumnezeul meu

Și tot cu El voi locui

Și în veșnicii, mereu! Amin



Zaragoza 6 Apr. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)